Bursieri universitari amenintati cu evacuarea din cauza intarzierii platilor

Tergiversarea rambursarii finantarilor europene compromite studiile la universitati din strainatate 

Sursa: Fin.ro 14 Aprilie 2010

Tinerii care au sansa de a invata in strainatate sprijiniti prin fon­duri europene ar putea sa o piar­da din cauza sistemului dezor­ganizat.

O universitate din Timisoara a accesat programul de studii doctorale si postdoctorale prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resur­selor Umane (POSDRU), insa din cauza intarzierii rambursarilor, studentii trimisi in strainatate au primit ordine de eva­cuare din unitatile de invatamant straine.

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului (USAMVB), din Timisoara, are in deru­lare, din octombrie 2008, proiectul de grant „Program pilot de sustinere a cercetarii doctoranzilor bursieri”, finan­tat prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pe Dome­niul major de interventie 1.5., „Pro­grame doctorale si postdoctorale in sprijinul cercetarii”. 

Ioan Hutu, prof. dr. USAMVB Timisoara

Desi proiectul a dema­rat in octombrie, odata cu ince­pe­rea anului de curs, prefinantarea de 30% a fost data abia in decembrie. Initiatorul proiectului, responsabil totodata si cu managementul cali­ta­tii acestuia, dr. Ioan Hutu, a precizat pe­n­tru „Fi­nan­ciarul” ca „doc­to­ran­zii si-au in­ce­put acti­vitatea la 1 oc­tom­brie 2008, iar in 15 noiem­brie urma sa le dam primii bani. Nu am reusit decat la fi­nele lui decembrie. S-a intarziat doua luni, in­trucat primii bani au intrat in 24 decembrie 2008”.

 

Apoi, la prima cerere de rambursare, depusa in martie anul trecut, intarzierea a fost de 157 de zile, fata de 45 cat ar fi trebuit potrivit contractului, iar la cea de-a doua, depusa in decembrie 2009, nu s-a primit raspuns nici pana in prezent. „Initial, am trimis a doua cerere de ram­bursare in data de 10 octombrie 2009, ulterior am refacut ceva la ea, ca asa s-a solicitat, iar noi, intre timp, am mai facut cheltuieli. Bineinteles, terme­nele se reseteaza. Ai gresit ceva sau s-a modificat ceva, o iei «de la inceput». 

Am retransmis cererea de rambursare cu numarul 2 in 28.12.2009. Dupa ce ai incarcat CR-ul (ce­re­rea de rambursare - n.r.), Action Webul se blocheaza, daca vrei sa mai adaugi alte cheltuieli pe Action Web trebuie sa ceri voie. Noi am transmis o cerere de acces in 9.11.2009 si ne-au dat acceptul abia in 21.12.2009. Ei bine, din 28.12.2009 se tot evalueaza CR2”, a explicat dr. Ioan Hutu. Cat des­pre retur­narea taxei pe valoarea adau­ga­ta, aceasta nu s-a facut de la semnarea proiectului, in septembrie 2008, din cauza ca nu au existat instructiuni de la Ministerul de Finante. 

Studenti in situatie critica

In prezent, din 60 de studenti 25 sunt la stagii in strainatate, insa din cauza intarzierilor rambursarilor, cinci dintre acestia, aflati in Franta, Germania si Italia, se afla deja intr-o situatie critica, avand ordin/instiin­ta­re de evacuare pe mo­tiv de neplata a ca­za­rii. Fiind vorba des­pre tineri studenti la Agri­cultura, cei mai multi sunt din me­diul rural, astfel ca nu au posibilitati mate­riale cu care sa com­pen­seze, temporar, in­tarzierea banilor de care au nevoie pentru a se intretine. Mai mult, unii dintre ei au lasat in urma slujbe stabile si au plecat la studii, in­crezandu-se in functio­nalitatea si corec­titudinea sistemului.

La un moment dat, chiar in conditiile sub­fi­nantarii bugetare si ale resurselor proprii limitate ale universitatii, s-a incer­cat acordarea cator­va burse restan­te pentru cativa dintre studentii plecati in strainatate, dar s-au sesizat colegii lor si au facut reclamatie la organismul in­termediar (OI).

„Automat am fost etiche­tati cu sus­piciune de frauda nefondata, dar reala - platiseram cele cateva burse celor care erau departe si nu aveau alta sur­sa de trai. Greseala a fost a noastra, dar daca s-ar fi intors acasa docto­ran­zii, rusinea ar fi fost a tuturor - a mea, a universitatii si, mai ales, a Romaniei”, a povestit Hutu.

„Am deja cinci studenti care au primit instiintare pentru evacua­rea din spatiile de cazare din cauza ca nu si-au platit intretinerea in campus. Este rusinos si, personal, ma simt vinovat. Cat despre furnizori, singura posibilitate sa tin cash flow-ul pe plus este amanarea platilor. Din nou, rusinos”, a spus Hutu.

Acelasi lung proces de comunicare: beneficiar - OI - AM si invers

Cererile de rambursare, notificarile si documentele sunt depuse la OIPOSDRU, care le transmite catre Bucu­resti, la Autoritatea de Manage­ment, apoi acestea sunt redirectionate spre ofi­terul din Timisoara. Acesta isi exprima nelamuririle sau obiectiile, care sunt transmise spre Bucuresti, de unde sunt redirectionate catre beneficiar, adica din nou in Timisoara. „Din punctul meu de vedere, este un drum lung. In acest fel, termenul de solutionare a unei cereri de rambursare depaseste cele 45 de zile contractuale. O mica greseala in cererea de rambursare cauzeaza refacerea si retransmiterea  sa; odata retransmisa, se reseteaza termenul, adica se adauga alte 45 de zile. Din punctul meu de vedere, acest aspect este necontractual”, consi­dera Hutu.

Totodata, el apreciaza ca „doar prin reduceri salariale, prin ame­nin­tari ca se restructureaza posturile etc., personalul capabil pleaca in dome­niul privat, de unde face cele mai bune proiecte, proiecte care nu pot fi refuzate la finantare si care ii coplesesc pe bi­ro­cratii ramasi in sistem”.

Romania, intre prestigiu si rusine

Dincolo de faptul ca rolul bursei este de a asigura un trai decent, lipsa fur­ni­zarii ritmice si constante a banilor mai cauzeaza si imposibilitatea onorarii taxe­lor de participare la manifestari stiin­ti­fice internationale. „Este «clubul select» care ar trebui sa ofere Romaniei vizibilitate, greutate si prestigiu.

Pana la ur­ma, nu lipsa de la conferin­te/mani­fes­tari stiinti­fi­ce e cea mai grava, ci ne­se­rio­zitatea. Mai ales ca in cluburile selecte este des­tul sa gresesti o singura data si devii «ne­credibil», adica mincinos, fapt care iti stir­beste enorm din reputatie (cea care se castiga greu, dar se pierde foarte usor)”, a spus Hutu.

Proiectul ar fi tre­buit sa satisfaca macar nevoile de baza, inclusiv nevoia de stima, „cat despre ne­vo­ile de crestere, cele care nu dispar atunci cand sunt satisfacute, cele care mo­tiveaza individul, poate intr-o alta tara, poate ca dupa un stagiu de opt luni facut afara cu bur­ta goala ochii se vor deschide si san­se­le vor fi altele”, a conchis dr. Ioan Hutu.

Autor: Arabela Boboc